Cand preistoria canta in piatra
publicat in: Piatra naturala // pe 09.04.2021
Muzica preistorica insufleteste piatra poligonala
Muzica si piatra s-au intalnit prima data in copilaria omenirii. Din aceasta reuniune s-a nascut lithophone-ul, un instrument primitiv al carui nume vine de la grecescul “lithos” care inseamna “piatra” si de la binecunoscutul “phone”, interpretat aici ca “sunet”.
1. Piatra naturala emite primele sunete
Primul sunet al pietrei se pare ca a fost auzit in Vietnam, fiind produs de instrumentul “dan da”, cu 9000 de ani inainte. Tehnica de constructie e simpla. Se aleg piatre de diverse dimensiuni, cat mai plate, criteriul de alegere fiind sunetul emis de ele la lovirea cu un bat din lemn sau cu un obiect din os. Apoi acestea se aseaza pe un suport din lemn sau se prind cu liane, rezultatul fiind stramosul lithophone-ului. Sunetele obtinute prin vibratie difera in functie de tipul pietrei si de grosimea ei. Sunt primitive si grosiere, melodia emisa fiind departe de ceea ce intelegem azi drept muzica. Pare mai degraba un mod de comunicare.
2. Piatra poligonala si cea decorativa in slujba muzicii
Adevarata muzica a pietrei incepe in secolul al XlX – lea. In prima jumatate a acestui secol omul incepe sa foloseasca in mod deliberat piatra ca instrument muzical. In esenta continua sa prevaleze alegerea acesteia, adaptata la rafinamentul perioadei. Placile subtiri din piatra poligonala si piatra decorativa de gradina (rocaria, sparta cu dibacie) scot sunete interesante si variate, iar ciocanelele din soiuri de lemn adecvate aduc un plus de claritate. Lithophone-ul isi accentueaza prezenta prefigurand lansarea unor instrumente de percutie specifice.
3. Variatiuni cu glockenspiel, xilofon, vibrafon si marimba
Odata piatra facandu-si datoria s-au inventat si alte instrumente gandite la fel. Asa s-a nascut glockenspiel , un instrument care emitea sunete de clopotei. Cu placi din lemn inlocuind piatra si vibrand la lovirea acestora cu ciocanele, xilofonul devine un instrument de concert. Ideea este amplificata prin montarea unor tuburi pentru prelungirea sunetului, se nasc astfel vibrafonul cu lame metalice si marimba cu lame din palisandru. . Ciocanelele devin baghete, se folosesc lemnul si cauciucul pentru variatia sunetului. Si in aceasta multime de percutii plecate de la vechile instrumente din piatra se produce revenirea lithophone-ului.
4. Revirimentul muzicii pietrei naturale
In lumea actuala piatra canta din nou. Vechiul concept de lithophone din placi de piatra revine. Se analizeaza diverse tipuri de piatra si se constata cum suna fiecare. Calcarul are rezonanta lui, fasiile din granit, cu structura lui granulara, raspund in alt mod. Azi, pe langa piatra poligonala, lespezile si rocaria despicata, se produce muzica si cu pebble din Petoskey Stone, fosile de corali vechi de peste 300 milioane de ani. Se cauta pietrele care suna bine, cum ar fi metamorfoze de sandstone si ardezie (diverse varietati de “hornfels” cunoscute ca “ Musical Stones of Skiddaw”), ori pietre “cantatoare” formate din roci inrudite cu granitul (“Ringing Rocks”). Se analizeaza compozitia unor pietre sonore pentru a se vedea care dintre acestea scot cele mai frumoase sunete. Se pare ca eventuala concentratie mai mare de fier nu este principala calitate a rocilor cantatoare.
5. Muzica preistorica a lui Jean-Loup Ringot…
Printre incercarile de restituire a muzicii pietrelor la inceputurile ei, arheologul Ringot se inscrie cu o exprimare surprinzatoare. El nu loveste pietrele, ci le freaca, folosind alte pietre, intr-o abordare nu doar preistorica dar si originala a muzicii. Sunetele scoase sunt inca si mai surprinzatoare, ele sfideaza conceptul de frecare si elimina impresia de corp tarat pe o suprafata rugoasa. Nu seamana cu sunetele comune ci aduc o muzica celesta, a soaptelor venite din alte lumi.
6. …Si mangaierea lui Pinnucio Sciola
Sculptorul Sciola dezvolta si el o conceptie superioara relativa la muzica pietrelor. Folosindu-si talentul el alege blocuri de piatra, le ciopleste in altele mai mici in care taie canale subtiri, de diferite dimensiuni. Obtine un sir de santuri paralele, stramte, in corpul pietrei. Pe acestea efectiv le mangaie, trecand cu degetele peste suprafata canalelor. Sunetele sunt suave si linistitoare. Profitand de lucrabilitatea calcarelor dar si dovedind elesticitatea acestora, Pinnucio Sciola dezvolta conceptul pe blocuri mai mari, in care taie santuri adanci si mai late. Trece apoi peste acestea cu o piatra avand alta compozitie iar sunetele obtinute sunt la fel ca acelea ale lui Ringot.
7. Despre ce vrea sa ne cante piatra ?
In India la Hapi, templul Vithala este ridicat pe coloane care scot sunete surprinzatoare la lovirea lor, chiar cu palmele deschise. Gravel Dashy (Tambourine Stone) din Quobustan (Azerbaijan) ofera mii de tamburine din piatra prin care pamantul ne transfera glasul adancurilor. Oare Stonehenge nu poate fi un imens lithophone ?
Peste tot in lume piatra canta. Si noi inca trudim ca sa pricepem semnificatia subtila prin care miile de ani se aduna sub palmele noastre.
Scrie cateva cuvinte, sfaturile tale sunt folositoare si altora. In acest moment nu sunt comentarii sau intrebari la articol.