Stefania Bobaru, VIM Studio: ”Frumusetea arhitecturii este gradul de noutate pe care il aduce fiecare proiect”

Drumul catre profesia de arhitect al Stefaniei Bobaru a fost lin si fara ”redescoperiri si drame”, asa cum spune. Insa este o poveste deosebita, despre ce inseamna sa iti gasesti drumul in viata si sa faci cu adevarat ceea ce iti place – o lectie pentru multi dintre noi.
Stefania Bobaru este arhitect in cadrul VIM Studio si a fost de acord sa ne acorde un interviu in care am discutat despre ce inseamna aceasta profesie, despre stilurile din arhitectura si despre ce inseamna colaborarea dintre un arhitect si clientul acestuia.

1.    In spatele fiecarei cariere, sta o poveste interesanta de viata. Cum a inceput cariera ta de arhitect?
Stefania Bobaru: Nu stiu daca povestea mea se incadreaza la categoria de interesante, nu e presarata de revelatii, redescoperiri si drame, avand un parcurs oarecum liniar si natural. Am crescut intr-un apartament destul de mic in care mama facea reorganizari periodice ale intregului spatiu in incercarea de a gasi formula optima de amenajare. Trebuie sa recunosc ca ar fi fost un arhitect de interior extraordinar... si fashion designer... si fotograf... Cred ca asta si-a pus o mare amprenta pe felul meu de a fi. Am optat pentru arhitectura cand inca nu stiam foarte clar cu ce se mananca. Imi placea matematica si imi placea sa desenez, asa ca a parut alegerea logica. Pe parcursul facultatii m-am indragostit iremediabil de arhitectura de interior, lucru validat apoi profesand. Ma consider unul dintre oamenii norocosi care si-au gasit vocatia.



Singura perioada care a perturbat liniaritatea acestui parcurs a fost anul (august 2013-august 2014) in care am locuit si am studiat in Danemarca si care a dus la reevaluarea perceptiei mele asupra posibilitatilor din Romania. Sunt aspecte ale culturii noastre, ale sistemului de invatamant, ale vietii noastre de zi cu zi pe care le vedem ca normale si pe care nu le evaluam corect sau apreciem la adevarata valoare, decat in momentul in care suntem departe. Asa am ajuns la concluzia ca pentru mine, pentru perioada asta a vietii mele, acasa inseamna Bucuresti si m-am intors pentru a profesa aici.

2.    Care este partea preferata din profesia ta?
Satisfactia cea mai mare din punct de vedere profesional este cea pe care o simt cand vad un proiect finalizat, dar la ceva vreme dupa implementarea lui. Asa mi se estompeaza din minte toate detaliile tehnice si pot avea o privire de ansamblu, la rece si sa experimentez spatiul in noua sa forma. Ma fascineaza transformarea unei idei si a unei schite in palpabil si apoi sa constientizez influenta sau schimbarea pe care proiectul a adus-o in vietile beneficiarilor sau a utilizatorilor finali.

3.    Care sunt principiile estetice dupa care te ghidezi?
Echilibru cromatic si condimentarea prin contraste bine alese, armonia proportiilor si ritm.



4.    Fiecare arhitect abordeaza anumite stiluri. Tu ce stil de amenajare folosesti in proiectele tale?
Proiectele mele se reflecta in proportii diferite (uneori cu caracter dominant, alteori  numai la nivel de accent sau sugestie, preferinta pe care o am pentru minimalism, stil scandinav, industrial si arhitectura brutalista). Arta este armonizarea preferintelor mele stilstice cu cele ale beneficiarului si desi colaborarea este o tatonare continua a limitelor de ambele parti, rezultatul final nu trebuie sa il scoata pe beneficiar din zona de confort (din contra, sa il faca sa se redescopere). In acelasi timp, frumusetea arhitecturii este gradul de noutate pe care il aduce fiecare proiect si posibilitatea de a experimenta fara a ramene blocati intr-un anumit stil.

5.    Profesia de arhitect implica timp petrecut fie pe santier, fie la birou. Tu unde iti petreci majoritatea timpului si ce inseamna o zi obisnuita pentru tine?
Programul este flexibil si adaptat etapelor in care se afla proiectele in lucru. Uneori cel mai mult timp este petrecut in fata calculatorului, alteori pe santier sau in atelierele, showroomurile si birourile colaboratorilor. Acum este o perioada mai ciudata, ca pentru toata lumea, in care a trebuit sa ne adaptam lucratului de acasa. Pana acum facem fata suprinzator de bine atat noi, cat si beneficiarii.
Ziua mea incepe cu o cana mare de ceai; profesional vorbind incepe cu citirea e-mailurilor. In general, avem o scurta discutie de echipa (acum online meeting) pentru verificarea statusurilor proiectelor in lucru. Pe langa stat cu nasul in monitor si umblatul pe santiere o zi obisnuita implica si foarte mult vorbit la telefon... spre disperarea celor de pe langa mine.
Incerc sa nu pic in capcana de a uita de mine printre proiecte (pentru ca am tendinta) si sa ma deconectez printr-o carte sau un film bun, plimbari lungi (acum nu e cazul nici de plimbari scurte) si sa imi fac timp pentru oamenii apropiati.



6.    Cum amenajezi o locuinta pentru cei care iti cer acest lucru? Care sunt pasii?
Totul incepe cu o discutie cu clientul (un prilej excelent pentru o cafea buna si pentru a ne cunoaste) despre nevoile si preferintele stilistice pe care le are, cat si conditionarile puse de spatiu si buget. Asa se contureaza tema de proiect. Prima forma concreta pe care ideile o capata este un model 3D care clarifica in linii mari functiunile, cromatica, iluminatul, jocurile de volume, plin-gol si texturi. Aceasta este partea de concept a unui proiect. Prin detalierea conceptului, pregatim toate informatiile necesare punerii in opera (schite electrice cu pozitionarea aparatajului, racordurile si scurgerile, stereotomii, listele de achizitii si partea tehnica pentru mobilierul care va fi facut la comanda). Implicarea in implementarea proiectului asigura conturarea lucrarii fara prea multe reintrerpretari ale celor care pun in opera, evitand astfel transformarea amenajarii intr-o caricatura a ceea ce a vrut sa fie. O amenajare reusita se bazeaza pe colaborarea continua dintre arhitect/designer, beneficiar si executantii care fac posibila implementarea proiectului.



7.    Cum ai putea defini un spatiu in care am trai bine?
Personalizat pana la cel mai mic detaliu. Aceasta personalizare se reflecta in compartimentare, proportia dintre functiuni, mobilier si accesorizare (sau lipsa ei).
Suntem atat de diferiti ca persoane, incat nu cred in vreun standard universal pentru confortul psihic al individului; confortul fizic este unul relativ ușor de obtinut in baza unor reguli de proiectare si proportii ergonomice profund studiate si testate.

8.    Daca ai avea de ales un arhitect sau un designer care sa reprezinte o sursa de inspiratie pentru tine, cine ar fi si de ce?
In facultate aveam perioade in care eram captivata de cate un starchitect. Acum urmaresc cu mai mult interes piata birourilor mici si mijlocii si mi se pare foarte greu sa aleg un singur arhitect sau designer. Imi atrag atentia portofoliile de proiecte in care se experimentează foarte mult, in baza unor bugete normale, nu astronomice ca in cazul marilor birouri. Cateva exemple care mi-au atras atentia in ultimele zile: Blur Arquitectura, GRX Arquitectos, Fimera Design Studio, Fujiwaramuro Architects, Iva Hájková, The Room Studio.

9.    Din portofoliul tau de proiecte, il poti prezenta pe cel preferat?
Showroomul Holver - Timisoara e unul dintre proiectele cele mai apropiate de suflet. A fost un proiect amplu, la inceput de cariera profesionala. Am avut norocul (atat eu cat si coautorul proiectului – Raluca Cismarescu) sa avem un beneficiar care ne-a dat mana libera sa experimentam cu zecile de materiale din portofoliul de produse pe care le comercializeaza. A fost o experienta formatoare, uneori epuizanta, dar care m-a impins sa imi depasesc limitele constant pe toate planurile si in toate aspectele unui proiect de amenajare (de la de concept, detaliere, punerea in opera pana la partea de gestionare a interactiunilor dintre cei implicati in realizarea lucrarii). Una dintre cele mai mari provocari a fost continuitatea functionarii showroomului pe durata lucrarilor. Este si primul proiect din portofoliu expus la Anuala de Arhitectura.

10.  Daca ai inchide ochii si ti-ai imagina un vis frumos, cum ar arata?
Un vis frumos e o plaja pustie, cu soare bland de dimineata si cu miros sarat de mare. Sa stau cu ochii inchisi, sa imi golesc mintea si sa ascult valurile. Asta e un vis frumos oricand, dar acum cu atat mai mult.

11.    Unde este acasa pentru tine?
Bucurestiul reprezinta acasa pentru mine, desi nu este orașul in care m-am nascut sau in care am crescut, aici m-am format ca persoana. Este un oras al contrastelor, un oras pe care poti sa il iubesti sau sa il urasti, dar care nu genereaza indiferenta. Pentru mine, agitatia tipica Bucurestiului a dat un soi de dependenta, iar orasele care pentru altii sunt linistitoare, mie imi dau o senzatie sufocanta de letargie. Bineinteles ca am nevoie de o vacanta periodica in stil pensionaresc pentru a ma reseta, dar apoi simt nevoia sa ma intorc in mijlocul haosului.